8.1 CAUZA PRINCIPALĂ:
PĂCATUL – Omul se naşte păcătos şi în mod conştient alege să se răzvrătească faţă de porunca lui Dumnezeu şi să facă răul. Dumnezeu este cel ce dă şi cel ce ia viaţa şi El spune să nu ucizi, să nu ai relaţii sexuale înainte, în afara căsătoriei, însă oamenii aleg să-şi fie proprii dumnezei şi să trăiască după mintea lor pervertită.
Sunt foarte multe tinere care au relaţii sexuale înainte de căsătorie din care rezultă copii. Aceşti copii sunt adesea cel mai probabil să fie avortaţi. Tinerii de azi par să fie mult mai conştienţi de sex, mai bombardaţi cu mesaje cu tentă sexuală şi mai sensibili la pericolele relaţiilor sexuale interzise decât generaţiile precedente. De aceea ne vom ocupa puţin de ce anume îi determină pe tineri să îşi înceapă viaţa sexuală înainte de căsătorie. Deşi există o mulţime de factori interdependenţi care cauzează şi influenţează activitatea sexuală printre tineri, câţiva dintre ei sunt mai răspândiţi şi mai semnificativi decât ceilalţi. În rândurile următoare vom analiza câţiva dintre aceştia, care au un impact mare asupra adolescentului/ tânărului.
8.1.2 Relaţiile sexuale premaritale şi cauze
8.1.2.1 Educaţia şi mesajele societăţii
Tinerii ajung să se implice în relaţii sexuale premaritale din mai multe motive, dintre care nu cel mai lipsit de importanţă îl reprezintă influenţa mass-mediei, care promovează sexualitatea prin intermediul tuturor formelor ei: scrisă, auditivă, mai adesea, vizuală, virtuală. Prin intermediul mass-mediei, tinerii sau adolescenţii sunt expuşi imaginilor şi mesajelor indecente şi pornografice care stimulează relaţiile sexuale de toate felurile, inclusiv relaţiile sexuale premaritale în rândul adolescenţilor. Originea cuvântului “pornografie” este greacă :“porne” este cuvântul grecesc pentru “prostituată” iar “grapheim” este cuvântul grecesc pentru “a scrie” (Reuben, 1999, p. 112).
Ce este pornografia? Cum este definită? Iată două dintre definiţiile pe care le-am găsit de folos în înţelegerea termenului: prima este dată de Dicţionarul Eplicativ al Limbii Române varianta online, “pornografia reprezintă: scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă; Atitudine, faptă, vorbă obscenă; Interpretare obscenă şi imorală a problemelor legate de sex; Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului.” Pentru a doua definiţie am folosit Dicţionarul de Sociologie, unde termenul este definit astfel: “Literatura, fotografii, picturi, filme, etc având caracter obscen, indecent, imoral şi intenţia de a provoca excitaţia sexuală. Subiectele abordate în materialele pornografice vizează de regulă, organele sexuale, actul sexual, perversiunile sexuale” (Zamfir şi Vlăsceanu, 1993). Aşa cum putem observa, definiţia conţine termenul “indecent”(sublinierea este a mea). De ce fac această observaţie? Pentru că în zilele noastre nu se mai considera pornografie decât ceea ce este nud. Mentalitatea de azi este că, dacă o femeie apare într-o reclamă “îmbrăcată” cu o pereche de tanga, sau cu o rochie transparentă, este îmbrăcată, nu e o imagine porno.
Vasile Niţescu afirmă că “o anumită literatură” şi majoritatea filmelor, prezintă unilateral sau denaturat anumite aspecte ale vieţii, accentuând în special latura erotică a relaţiilor dintre sexe” (Niţescu, 1985, p. 104). În România, filmele, cu foarte puţine excepţii, conţin scene explicite de sex, nuditate, revistele ca “Cool girl” (revistă adresată adolescenţi-lor 13-18 ani), şi multe altele încurajează începerea vieţii sexuale, fără reţineri şi fără să menţioneze nimic despre consecinţe. Adolescenţii sunt îndemnaţi să treacă peste temeri şi să încerce această noutate care le stă înainte.
Videoclipurile muzicale ale diferitelor vedete, iarăşi – cu puţine excepţii -, le arată pe acestea îmbrăcate indecent, în poziţii provocatoare, îmbietoare. Oraşul este plin la orice pas de afişe şi reclame provocatoare (chiar şi de la “Playboy”), iar în supermarketul Carrefour se pot găsi, aproape de aleele de alimente, vibratoare şi alte “jucării” sexuale de genul acesta. Unde să mai punem faptul că, de Sfântul Valentin – Ziua Îndrăgostiţilor, se împart prezervative gratuite pe stradă şi în licee, cu lozinca “dragoste sigură”?
Internetul este o sursă de informaţii folosită foarte des de adolescent şi tânăr. Prin internet, el ţine legătura cu prieteni, colegi, şi află informaţii despre temele de interes. Însă numai dacă îşi deschide pagina să verifice dacă a primit un nou email, pot apărea ferestre cu persoane îmbrăcate indecent, în pozitii indecente, poate chiar cu invitaţii indecente. Unul dintre cele mai citite ziare din România, “Libertatea”, conţine poze porno mari şi viu colorate de la prima la ultima pagină, chiar la rubrica “Meteo”, acesta alături de altele precum “Click”, ziarul “Ziarul” şi multe altele.
Când un popor este aşa de mult expus la imagini indecente şi pornografie, nu devine mai puţin sensibil, ci, mai activ din punct de vedere sexual. Când tinerii trăiesc într-o cultură aşa de senzuală, sunt mai impulsionaţi să îşi înceapă viaţa sexuală. Însă o cultură senzuală nu îi scuză pe oameni pentru faptele lor, aceştia sunt în continuare responsabili pentru consecinţele alegerilor lor. Consecinţa unei relaţii sexuale premaritale este adesea un copil, care de multe ori plăteşte cu viaţa greşeala părinţilor.
“Adresându-se în special tânărului, pornografia îi poate influenţa atitudinile şi comportamentele, mai ales în lipsa unei educaţii sexuale adecvate” (Zamfir şi Vlăsceanu, 1993, p.443) afirmă Dicţionarul de Sociologie, iar aceste “influenţe pot fi de lungă durată, afectând valorile fundamentale, convingerile şi gândirea lui” (Cyril şi Jeusen, 1985, p. 252). Dicţionarul de Sociologie aduce o soluţie la această problemă: “Impactul negativ al pornografiei poate fi contacarat printr-o furnizare corectă a informaţiilor despre sexualitate, ca dimensiune normală a vieţii” (Zamfir şi Vlăsceanu, 1993, p. 443). O altă soluţie este ca statul să reglementeze expunerea materialelor pornografice în mass-media şi să restricţioneze accesul minorilor la materialele pornografice.
8.1.2.3 Iresponsabilitate/ Imaturitate
Relaţiile sexuale premaritale sunt superficiale, deoarece atunci când apare un copil, cei doi nu îşi asumă responsabilitatea creşterii lui în cadrul căsătoriei, de cele mai multe ori ele se destramă înainte sau după avort. În cartea sa, “Adolescenţa: sexualitate între normal şi patologic”, Vasile Niţescu afirmă că, deoarece “viaţa sexuală constituie la om, o relaţie complexă între două persoane, implicând o serie de responsabilităţi umane şi sexuale, începerea devreme a activităţii sexuale reprezintă o mare greşeală. Debutul relaţiilor sexuale trebuie să corespundă cu maturizarea fizică şi psihică a individului” (Niţescu, 1985, p. 96).
Despre iresponsabilitate în rândul tinerilor care au relaţii intime înainte de căsătorie vorbeşte şi Marry Kenny: “într-o societate permisivă, tinerii, fetele şi băieţii se simt liberi să aibă relaţii sexuale premaritale, atunci când se lasă duşi de val. Cu o asemenea atitudine predominantă în cadrul acestei generaţii, nu este surprinzător că există o motivaţie scăzută de a fi responsabil cu privire la o sarcină” (Kenny, 1986, p. 51).
Mai ales în adolescenţă, “dorinţa sexuală poate apărea fără ca să fie vorba de dragoste, iar la baza căsniciei este dragostea, aceasta fiind latura psihică a impulsului sexual”, notează Vasile Sălăgean în cartea “Adolescentul, familia şi reproducerea” (Sălăgean, 1997, p. 64). Omul se deosebeşte de restul lumii vii, printre altele, şi prin capacitatea sa de a-şi stăpâni instinctele, impulsurile, şi de a acţiona raţional.
8.1.2.4 Nivelul scăzut al dedicării religioase
Thorton şi Camburn (1989) au studiat relaţia care există între dedicarea religioasă, pe de o parte, şi atitudinile şi activitatea sexuală, pe de altă parte. Cercetările lor au sprijinit concluziile cercetătorilor precedente cum că “participarea regulată la serviciile religioase conduce la atitudini mai restrictive în legătură cu relaţiile sexuale premaritale şi la mai puţine experienţe sexuale” (Thorton si Cambur, apud, McDowell şi Hostetler, 2000).
Ei au depistat de asemenea, reversul acestei relaţii dintre angajamentul religios şi comportamentul sexual. Nu numai angajamentul religios afectează comportamentul sexual, ci şi comportamentul sexual afectează la rândul său dedicarea religioasă. “Datele empirice indică faptul că atitudinile permisive faţă de relaţiile sexuale premaritale reduc frecvenţa participării la serviciile religioase” (Thorton şi Cambur, apud, McDowell şi Hostetler, 2000).
8.1.2.5 Structura familiei
Efectele divorţului şi ale altor rupturi familiale au constituit obiectul multor studii psihologice. Unul dintre aceste efecte este activitatea sexuală. Flewelling şi Bauman (1990) au ajuns la concluzia că există “un model bine stabilit de relaţie între structura familiei şi implicarea tinerilor adolescenţi în activitatea sexuală”.(Flewelling şi Bauman, apud, McDowell şi Hostetler, 2000). Familiile dezmembrate (prin separare, divorţ, etc) şi structura familială (familii monoparentale, familiile cu un părinte vitreg, familiile formate prin recăsătorie, etc) joacă un rol însemnat în vulnerabilitatea unui tânăr la activitatea sexuală. Copiii care provin din familii intacte sunt în general mai pregătiţi să reziste mulţimii de influenţe şi atracţii sexuale.
Băieţii care cresc fără un tată în preajmă, “se inspiră din clişeele culturale de comportament masculin, de la televizor şi din cuceririle de scurtă durată prezentate în filme”, spune cercetătorul Robert Bilingham de la Indiana University. Bilingham sugerează de asemenea că “aceste tipare de activitate sexuală pot fi modelate de mamele singure care au relaţii efemere” (Bilingham, apud, McDowell şi Hostetler, 1999, p. 216).
Trebuie menţionat din nou faptul că, deşi aceşti factori pot influenţa comportamentul cuiva, individul are capacitatea de a alege, nu este un produs al circumstanţelor şau al mediului în care trăieşte.
8.1.2.6 Educaţia sexuală precară din familie
Sociologul Brent Miller afirmă că “pe măsură ce părinţii discută cu adolescenţii lor tot mai deschis despre valorile şi părerile lor legate de sex, se remarcă o diminuare a manifestării din partea copiilor a atitudinilor sexuale negative sau a comportamentului sexual promiscuu” (Fox, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 59).
Este foarte probabil ca părinţii adolescenţilor să nu fi primit la rândul lor informaţii legate de sexualitate de la părinţii lor, prin urmare nu cunosc un model de apropiere de copilul lor în această privinţă. De multe ori, se consideră ei înşişi neinformaţi în acest domeniu şi nu ştiu sigur ce valori sexuale să transmită copiilor lor. “Un sondaj făcut pe 1400 de părinţi cu copii de la 3 la 11 ani, a arătat că mai puţin de 15% dintre mame şi circa 8% dintre taţi au stat vreodată de vorbă cu copiii lor despre relaţiile sexuale premaritale sau despre contactul sexual” (Roberts, Kline şi Gagon, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 59). Un alt cercetător a obţinut următoarele date: “Potrivit unui studiu… 80% dintre mamele chestionate, care aveau fete între 11 şi 14 ani, vorbiseră despre menstruaţie, cu toate acestea, numai 4% le explicaseră în detaliu legătura dintre menstruaţie şi sarcină” (Lewis, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 59).
În ciuda faptului că părinţii sunt foarte ocupaţi, locul de muncă solicitându-i peste măsura de mult, ei trebuie să îşi facă timp pentru relaţia lor cu copiii şi educarea acestora, îndrumarea în luarea deciziilor bune. Copiii care nu găsesc răspunsuri acasă, ajung adesea să le descopere prin experienţe dureroase.
Trebuie menţionat din nou faptul că, deşi aceşti factori pot influenţa comportamentul cuiva, individul are capacitatea de a alege, nu este un produs al circumstanţelor sau al mediului în care trăieşte.
8.1.2.7 Nevoi relaţionale
Mulţi tineri nu sunt siguri că părinţii îi iubesc. Câteva mii de elevi de liceu au fost întrebaţi: “Dacă ar fi să alegi o singură întrebare la care părinţii tăi să răspundă cu sinceritate, care ar fi aceasta?”. Jumătate au ales întrebarea: “Mă iubeşti cu adevărat?”(McDowell şi Bob Hostetler, 2000, p. 59).
Cred că o mare parte dintre adolescenţi se îndreaptă spre sex din nevoia de intimitate care a rămas neîmplinită de familiile lor. Autorii David E. Rogers şi Eli Ginzberg afirmă în cartea lor “Adolescents at risk” că “adolescenţii care au o relaţie apropiată cu părinţii lor tind să întârzie începerea vieţii lor sexuale” (Rogers şi Ginzberg, 1992, p. 44).
Relaţia strânsă a adolescentului cu părinţii săi, care are la bază dragoste, încredere, comunicare si respect, face ca acesta să discute cu ei curiozităţile pe care le are cu privire la viaţa sexuală şi să înţeleagă responsabilitatea pe care trebuie să şi-o asume legată de riscurile unei relaţii sexuale în afara căsătoriei.
Însă, nu numai că relaţia dintre adolescent-părinte trebuie să întârzie începerea vieţii sexuale, trebuie să o întârzie până la începerea căsătoriei – cadrul potrivit şi sigur pentru sex – altfel nu este de nici un folos. Pe lângă faptul că nu există nici o metodă de contracepţie sigură care să prevină 100% sarcina sau care să protejeze 100% împotriva bolilor cu transmitere sexuală, metodele de contracepţie nu protejează inima.
Trebuie menţionat din nou faptul că, deşi aceşti factori pot influenţa comportamentul cuiva, individul are capacitatea de a alege, nu este un produs al circumstanţelor sau al mediului în care trăieşte.
8.1.2.8 Prieteniile premature cu sexul opus
O prietenie cu o persoană sex opus, va deveni din ce în ce mai intimă, direct proporţional cu durata acesteia. De la mersul de mână, îmbrăţişări, săruturi adânci şi mângâieri ale sânilor şi/sau ale zonelor genitale, nu este decât un pas spre contactul sexual propriu-zis. În această ordine de idei, autorii cărţii “Adolecentul, familia şi reproducerea” notează: “Prin contact fizic, cei doi tineri sporesc excitaţia sexuală până la punctul culminant care se termină prin coit” (Sălăgean şi Titeni, 1997, p. 64).
Potrivit cercetărilor efectuate de Brent C. Miller de la Utah State University şi de Terrence D. Olsen de la Brigham Young University, prieteniile premature cu sexul opus pot duce la relaţii sexuale premature. După examinarea unui număr de 2400 de adolescenţi, concluziile lor au fost: “Cu cât o fată este mai tânără când are un prieten, cu atât este mai mare posibilitatea ca ea să aibă relaţii sexuale înainte de a termina liceul” (Echenique, apud, McDowell şi Hostetler, 2000).
8.1.2.9 Presiunea anturajului
Marry Kenny afirmă: “facem parte din grupuri sociale, iar atitudinile societăţii influenţează în mod natural comportamentul” (Kenny, 1986, p. 62). Adolescenţii care nu sunt activi din punct de vedere sexual au de înfruntat adesea presiunea copleşitoare din partea prietenilor şi a mass-mediei. Fetele care îşi recunosc virginitatea sunt făcute adesea să se simtă imature sau ciudate. Iată ce spune un articol apărut într-o revistă: “Altădată castitatea era ceva care trebuia păstrat – sau pentru care se minţea, dacă era cumva pierdută. Astăzi, o adolescentă neobişinuit de virtuoasă minte pentru a-şi păstra micul ei secret murdar că este încă virgină. Pentru fete există o presiune de a “termina odată cu virginitatea” (Gelman, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 60).
“Grupul de prieteni influenţează începerea comportamentului sexual. Adolescenţii ai căror cei mai buni prieteni sunt activi din punct de vedere sexual sunt influenţaţi ca şi ei să devină activi.(Rogers şi Ginzberg, 1992, p. 44).
Trebuie menţionat din nou faptul că, deşi aceşti factori pot influenţa comportamentul cuiva, individul are capacitatea de a alege, nu este un produs al circumstanţelor şau al mediului în care trăieşte.
Există o nevoie foarte mare ca părinţii să fie implicaţi în viaţa adolescenţilor lor, astfel încât să le cunoască grupul de prieteni, locurile pe care aceştia le frecventează, şi aceasta se poate face într-un mod natural, fără să-l facă pe adolescent să se simtă “sufocat”, dacă se face în cadrul unei relaţii bazate pe încredere şi dragoste.
3.1.2.10 Consumul de alcool şi/sau droguri
Un alt factor care influenţează începerea vieţii sexuale la adolescenţi este primul contact (însă nu numai primul) cu alcoolul şi cu drogurile. Într-un mediu în care băuturile alcoolice sau drogurile sunt uşor accesibile, la o petrecere sau la o discotecă, tânărul este vulnerabil în a se alătura şi a imita comportamentul celorlalţi prieteni care se droghează sau consumă alcool. Urmările acestui fapt, pot fi relaţiile sexuale cu noua prietenă sau noul prieten pe care îl cunosc de o săptămână sau chiar cu persoane necunoscute. Sub influenţa alcoolului şi/sau a drogurilor, cu toate şoaptele prietenului ei şi cu nebunia hormonilor din corpul ei, fata depăşeşte o limită pe care nu ar fi vrut să o treacă.
“Alcoolul este drogul cu cea mai largă acceptare socială, acesta fiind într-o legătură strânsă cu primul contact sexual al adolescenţilor. Probabil că cea mai izbitoare este asocie-rea care se face între băutură şi pierderea virginităţii” (Coles şi Stokes, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 61).
În concluzie, consumul de alcool şi/sau droguri grăbeşte implicarea sexuală a adolescenţilor.
8.1.3 Consecinţele relaţiilor sexuale premaritale
Activitatea sexuală a omului este un “fenomen complex, cu multiple aspecte biologice, psihice, morale, etice şi altele” (Sălăgean şi Titeni, 1997, p. 69). Spre deosebire de animal, omul nu participă la actul sexual doar cu trupul, ci cu întreaga sa personalitate. Relaţiile sexuale înainte de căsătorie au multe efecte negative asupra individului – şi nu numai – , dintre care unele sunt deosebit de periculoase. Printre consecinţele fizice se numără:
1. pierderea virginităţii;
2. un copil nedorit;
3. uciderea copilului nedorit;
4. un copil nelegitim;
5. o căsătorie forţată;
6. contactarea unei boli cu transmitere sexuală.
Câteva dintre probleme psihologice şi relaţionale care pot apărea sunt: vinovăţie, relaţii distruse, dezgust faţă de sine, dependenţă sexuală. Cel mai periculos efect al relaţiilor sexuale premaritale este când o terţă persoană – un copil nevinovat – suferă urmările faptelor unor persoane iresponsabile, crima sau avortul: uciderea unui copil nenăscut.
Avortul, păcat de neiertat?
Avortul este o crimă, un păcat. Ştim că Dumnezeu este drept, astfel El nu va lăsa nepedepsit acest păcat. Deşi cei răi prosperă şi o duc bine pe pământ, va veni o zi a Judecăţii în care Dumnezeu va judeca pe fiecare după faptele lui, după cum afirmă Biblia. Nu doar păcatul avortului va fi pedepsit, dar toate celelate încălcări a celor zece porunci: a nu-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, a nu-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, închinarea la idoli, blasfemia, nerespectarea zilei de odihnă, neascultarea de părinţi, crima (chiar şi mânia – Sfânta Evanghelie după Matei 5:21,22, ura - Întâia Epistola Soborniceasă a Sfântului Apostol Ioan capitolul 3, versetul 15), adulterul (chiar pofta sexuală din inimă - Sfânta Evanghelie după Matei5:27,28), hoţia, minciuna, invidia. Unele din aceste păcate nu sunt făcute împotriva omului, însă păcatul în sine însuşi este grav, din cauză că, este comis în primul rând împotriva lui Dumnezeu. Iar pedeapsa pentru orice păcat este moartea (Dumnezeu, Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel capitolul 6, versetul 23) deoarece Dumnezeu este sursa vieţii, şi moartea fizică este o consecinţă a păcatului, dar moartea sufletului e veşnică. Chiar dacă oamenii se compară cu alţii şi se cred mai buni decât ei, Dumnezeu spune să ne comparăm cu El: “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”(Dumnezeu, cartea Leviticul capitolul 11, versetul 44, Sfânta Evanghelie după Matei capitolul 5, versetul 48).
Există însă iertare, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu milos, plin de dragoste pentru om, creaţia mâinilor Lui. Însă cum poate Dumnezeu, care este sfânt, ierta păcătosul şi să rămână drept, şi totuşi să pedepsească păcatul? Dacă un judecător ar ierta un hoţ sau un criminal ar fi nedrept şi corupt pentru că legea cere ca ei să fie pedepsiţi. Dumnezeu a pedepsit pe Fiul Său în locul nostru: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”( Dumnezeu, Sfânta Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 16). El a trăit o viaţă sfântă, a demonstrat că este Dumnezeu prin semnele şi minunile pe care le-a făcut, apoi a murit pentru păcatele oamenilor şi a înviat a 3-a zi. Sângele Lui curat şi sfânt este mai valoros decât al oricărui om (şi al tuturor oamenilor la un loc), şi astfel El a putut plăti pentru orice păcat care s-a comis de la facerea lumii, în timpul în care El a trăit pe pământ, sau care se va comite vreodată. Biblia afirmă că omul trebuie să se pocăiască de păcatele sale şi să nu le mai facă, şi să se încreadă în jertfa Mântuitorului ca singura plată pentru păcat, astfel putând avea iertarea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos care şade la dreapta Tatălui, singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om (Dumnezeu, Epistola Întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel capitolul 2, versetul 5).
Avortul ne priveşte pe toţi ?
Cartea Pildele lui Solomon (Proverbe) şi a Psalmilor ne îndeamnă să apărăm pe cel ce nu se poate apăra, să facem dreptate când cel slab este nedreptăţit: “Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate!” (Dumnezeu, cartea Pildele lui Solomon capitolul 31, versetul 8 şi 9); “Izbăveşte pe cei târâţi la moarte, şi scapă pe cei aproape să fie junghiaţi. Dacă zici: “Ah! N-am ştiut!…Crezi că nu vede Cel ce cântăreşite inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?”(Dumnezeu, cartea Pildele lui Solomon capitolul 24, versetele 11 şi 12). Aceste versete se aplică în situaţia avortului, copilul nenăscut nu poate să vorbească pentru sine, dreptul lui la viaţă este nerespectat şi el este dus la moarte, gata să fie măcelărit de chiureta doctorului.
