Friday, July 21, 2017

Un mic test

Scris de silviu sh la December - 22 - 2008

Stimate cititor,

te provoc să te gândeşti care ar fi opinia ta în circumstanţele următoare.

Cum ai răspunde în aceste situaţii?

  1. Un predicator şi soţia sa sunt foarte, foarte săraci. Au deja 14 copii. Acum femeia află că este însărcinată cu cel de-al 15lea. Trăiesc într-o sărăcie cruntă. Luând în consideraţie sărăcia lor şi suprapopularea la nivel mondial, aţi recomanda să facă un avort?

  2. Tatăl e răcit iar mama are TBC. Dintre cei patru copii ai lor, primul e orb, al doilea a murit, al treilea e surd şi al patrulea are TBC. Află că e însărcinată din nou. Dată fiind această situaţie extremă, consideraţi că e potrivit un avort?

  3. Un bărbat alb a violat o fată de 13 ani de culoare şi acum ea a rămas însărcinată. Dacă aţi fi părinţii ei, aţi sfătui-o să avortze?

  4. O adolescentă este însărcinată. Nu este căsătorită. Logodnicul ei nu e tatăl copilului, şi e supărat. Aţi recomanda avortul?

(more...)

Popularity: 43%

Citate despre copilul nenascut si avort

Scris de silviu sh la December - 22 - 2008

Citate despre copilul nenascut si avort

“Un om nu devine un om. El este om... în fiecare etapa a dezvoltarii sale, incepând cu momentul conceptiei.”

Prof. Dr. Erich Blechschmidt, embriolog de renume mondial, Gottingen, Germania

“In trecut, avortul lua viata unui om, unde, altfel, doi ar fi murit. Astazi avortul ia viata unui om, cand, altfel, amandoi ar trai.”

Dr. H. Ratner

“Viata începe în momentul fecundarii. Din acea clipa ia nastere o fiinta umana, o persoana cu drepturi depline. Nu exista o trecere de la nimic la ceva, de la un tesut impersonal la persoana.”

Prof. Dr. Bernard Nathanson, S.U.A, fost director al celei mai mari clinici de avorturi din lume

“Nu am nici o îndoiala ca omul isi începe existenta din momentul conceptiei, a contopirii spermatozoidului cu ovulul. O dovada stiintifica pentru acest fapt este fecundarea în vitro (în eprubeta). Orice alta definire a începutului vietii este nefondata.”

Prof. Dr. Rudolf Ehmann, director la Clinica de Obstretica-Ginecologie a Spitalului Cantonal Stans, Elvetia

“Oul fecundat este cea mai specializata celula de sub soare. Ea contine toata informatia necesara pentru a produce o fiinta umana.”

Celebrul genetician francez Jerome Lejeune

“Ceva care nu are natura umana nu devine om daca inainteaza in vârsta sau daca i se maresc dimensiunile: daca “ceva” este om, este om de la inceput.”

Randy Alcorn (“Why pro-life” - Caring for the unborn and their mothers)

Popularity: 37%

9. Metode de prevenite a avortului

Scris de silviu sh la December - 22 - 2008

Sumarul tuturor metodelor: întoarcerea sub ascultarea de poruncile lui Dumnezeu (cu pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în (moartea pentru păcat şi învierea lui) Iisus Hristos pentru mântuire.

9.2 Abstinenţa ca metodă de prevenţie a avortului

În secolul XXI nu se mai vorbeşte despre abstinenţa sexuală, deşi aceasta este singura metodă contraceptivă care protejează 100% împotriva unei sarcini neplanificate, împotriva bolilor cu transmitere sexuală şi a problemelor de natură emoţională care pot apărea în urma comportamentului sexual premarital. Abstinenţa este considerată de generaţia actuală de tineri, o soluţie /o temă demodată, valabilă, poate, doar pentru un grup religios. Societatea încurajează tinerii să trăiască prezentul, "trăieşte clipa", "fă ce-ţi place dacă te simţi bine". Este încurajată libertatea individului, dar nu se discută aproape deloc faptul că, fiecare individ trebuie să îşi asume răspunderea pentru alegerile sale, pentru consecinţele comportamentului său.

Deja am adus argumente pentru a arăta cât de grav este avortul, uciderea unui copil nenăscut (prima victimă), cu repercursiuni asupra fizicului şi psihicului mamei (cea de-a doua victimă); iar în ceea ce priveşte bolile cu transmitere sexuală (BTS), Rogers şi Ginzberg (1992) afirmă că acestea sunt cele mai răspândite boli infecţioase printre adolescenţi şi că, dintre cele 20 milioane de cazuri de boli cu transmitere sexuală raportate anual aproximativ o treime sunt printre adolescenţi (Rogers şi Ginzberg, 1992).

În rândul adulţilor, dar şi al adolescenţilor există concepţia că practicarea sexului în afara căsătoriei are un rol educativ, ajutându-l pe tânăr să capete experienţă pentru a nu se face de ruşine în noaptea nunţii. Nimic mai fals. După cum notează Sălăgean şi Titeni, "tehnica contactului sexual nu trebuie învăţată şi nici nu este vorba de un talent sau o artă care necesită o măiestrie deosebită."(Sălăgean şi Titeni, 1997, p. 64) În plus, în actul sexual sunt implicate persoane, nu lucruri sau obiecte care pot fi tratate la fel întotdeauna.

Date fiind multiplele consecinţele negative ale relaţiilor sexuale premaritale, înţelegerea necesităţii abstinenţei sexuale înainte de căsătorie este vitală. Deşi este greu să rezişti tentaţiei de a fi activ din punct de vedere sexual înainte de căsătorie, nu este imposibil, abstinenţa fiind o "dovadă a voinţei" unui individ (Niţescu, 1985), aducând numai beneficii pentru acesta (Niţescu, 1985, p. 96).

Abstinenţa sexuală însă, pentru a fi eficientă, cere şi amânarea începerii unei relaţii de prietenie cu un partener de sex opus până în momentul în care o persoană este pregătită să se căsătorească. Aşa cum am arătat, o cauză a relaţiilor sexuale premaritale sunt prieteniile premature cu sexul opus. Dacă un tânăr/o tânără intră într-o astfel de relaţie, fără să fie pregătit(ă) să întemeieze o familie (în cazul tinerilor, pregătit să îşi asume responsabilitatea financiară pentru întreţinerea unei familii) dorind însă să se abţină de la relaţii sexuale înainte de căsătorie, va fi imposibil. Într-o asemenea relaţie, este de înţeles că va exista un anumit contact fizic, iar "prin contact fizic, cei 2 tineri sporesc excitaţia sexuală până la punctul culminant, care se termină prin coit" (Sălăgean şi Titeni, 1997, p. 64). Neavând stabilită o dată a căsătoriei, tinerii nu vor putea spune "mai avem de aşteptat atât", "atât" reprezentând un număr finit de zile, luni. Dumnezeu nu ne-a creat în aşa fel încât să ne mulţumim cu puţin, ci pentru a merge până la capăt, dar aceasta trebuie să se întâmple numai în cadrul protector al căsătoriei.

Abstinenţa sexuală îi dă adolescentului posibilitatea de a se maturiza în celelalte domenii şi aspecte ale vieţii, ea însuşi fiind o dovadă a maturizării sale psihice, a motivaţiei şi voinţei sale, aşa cum spune şi Adina Băran-Pescaru "capacitatea de a amâna plăcerile imediate pentru a urma un scop demn de realizat este un semn al maturităţii" (Pescaru, 2004, p. 97).

În plus, "în perioada de formare a tânărului este mai importantă instruirea sa decât goana după plăceri" (Niţescu, 1985, p. 96), sexualitatea aducând cu sine şi dependenţa fizică şi psihică. Ca şi soluţii la îndepărtarea dorinţelor de natură sexuală, sunt "preocupările profesionale, sportive şi culturale, activităţile în aer liber"(Niţescu, 1985, p. 96). Iată alte câteva activităţi de folos pentru adolescent: învăţarea unei limbi străine, dobândirea abilităţii de a cânta la un instrument, practicarea unui sport, lecturarea unor cărţii valoroase ale literaturii universale, şamd.

În ciuda faptului că unii părinţii se tem pentru o posibilă dezvoltare nesănătoasă a adolescentului lor în cazul în care acesta nu are relaţii sexuale (în special dacă este băiat), abstinenţa sau "abţinerea voită de la activitatea sexuală, nu va avea urmări nefavorabile"(Sălăgean şi Titeni, 1997, p.64) asupra dezvoltării fizice şi psihice armonioase a unui tânăr. Dimpotrivă, relaţiile sexuale premaritale, dăunează dezvoltării sale, după cum afirmă Vasile Sălăgean împreună cu Dan Titeni în cartea lor "Adolescentul, familia şi reproducerea": "impulxul sexual este o parte integrantă a întregii personalităţii, ceea ce înseamnă că greşelile sau excesele comise pe plan sexual pot avea repercursiuni asupra stării afective a tânărului, că impulsul sexual poate servi la păstrarea sănătăţii fizice şi morale, dar dacă alunecă pe o cale greşită, poate acţiona distrugător, dăunător fizic şi moral" (Sălăgean şi Titeni, 1997, p. 64).

9.3 Alte metode de prevenire a avortului: a fi părinte, căsătoria, adopţia

9.3.1 A fi părinte

Când o tânără îi dă vestea partenerului ei că este însărcinată şi acesta o ameninţă că o va părăsi dacă nu avortează, el îi crează un conflict interior intens. Pe de o parte, fiind foarte rănită, ea se gândeşte că tot ce a fost între ea şi prietenul ei până la momentul respectiv a fost o minciună, dacă el nu vrea copilul, înseamnă că nici pe ea nu o iubeşte. Pe de altă parte, în această situaţie, decizia de a fi părinte singur este dificilă de luat. Mai întâi trebuie să le dea vestea părinţilor ei, dacă şi aceştia nu sunt de acord ca ea să păstreze copilul, îi va fi şi mai greu.

Părinţii, de cele mai multe ori, nu doresc să se confrunte cu ruşinea că, fata lor necăsătorită are un copil "din flori". Dar, "indiferent de perspectiva unei persoane asupra sexului în afara căsătoriei, a fi însărcinată nu este un lucru greşit în sine, chiar dacă actul sexual din care a rezultat sarcina a fost greşit" (Alcorn, 2004, p. 66). Dacă însă tânăra are suportul părinţilor ei, ea va decide să nască copilul.

Acelaşi autor, Randy Alcorn, scrie cu privire la acest subiect: "Circumstanţele nedrepte sau ruşinoase ale unei persoane, nu justifică uciderea unei alte persoane" (Alcorn, 2004, p. 67).

9.3.2 Căsătoria

Comportamentul sexual, îndeosebi cel premarital, este cel care conduce la o sarcină neplanificată şi mai apoi la avort sau uciderea copilului nenăscut. Căsătoria este "rezolvarea ideală a problemei sexuale. Doar aceasta oferă posibilitatea unei trăiri depline şi complexe a vieţii sexuale" (Sălăgean şi Titeni, 1997, p. 65), oferind deasemenea şi un cadru stabil şi protector pentru naşterea şi creşterea copiilor. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne căsătorim din considerente de ordin sexual. În căsătorie pornim cu un partener cu care vom rămâne "până când moartea ne va despărţi".

Relaţiile sexuale premaritale pot orbi o persoană din punct de vedere emoţional şi conduc la pierderea din obiectivitate. "Singura cale raţională prin care putem decide dacă dragostea poate rezista este să ne detaşăm de partea intimă a relaţiei (Pescaru, 2004, p. 97). Dragostea adevărată, bazată pe respect, pe preţuirea celuilalt, pe încredere şi implicare, rezistă în timp, fără a avea ca suport neapărat intimitatea fizică. Implicarea înseamnă ca o persoană să fi convinsă că atât ea, cât şi partenerul vor rămâne alături unul de celălalt în căsătorie, indiferent de problemele care apar, şi mai mult decât atât, implicarea cere mobilizarea eforturilor în direcţia rezolvării situaţiilor conflictuale.

Căsătoria implică un angajament public, pronunţarea oficială a dragostei şi a responsabilităţii. Dna. dr. Maria Voinea afirmă "Din punct de vedere juridic, căsătoria reprezintă uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, încheiată cu respectarea dispoziţiilor legale, cu scopul întemeierii unei familii. Instituţie juridică, şi în aceeaşi măsură, un grup social fundamental pentru indivizi şi pentru societate, familia este puternic legată de căsătorie"(Voinea, 1993, p. 19).

9.3.2.1 Căsătorie versus concubinaj

Acceptată ca alternativă la căsătorie şi foarte des întâlnită în ziua de azi, uniunea consensuală sau concubinajul este "un aranjament privat, bazat pe legături afective," (Pescaru, 2004, p. 96) însă slabe şi artificiale. În concubinaj, sintagma "până când moartea ne va despărţi" a fost înlocuită cu "atât cât mă simt bine şi sunt fericit". Spre deosebire de căsătorie, care este, după cum afirmă dna dr. Voinea Maria, "încheiată ... cu scopul întemeierii unei familii", concubinajul este o simplă înţelegere de la o zi la alta, de la o lună la alta. Am putea merge mai departe să spun că, această înţelegere subînţeleasă, se face între cei doi parteneri din motive de interes personal şi egoist: bărbatul doreşte să beneficieze de relaţii sexuale, femeia doreşte o dragostea romantică.

Concubinajul durează atâta timp cât le este bine împreună, scopul căsătoriei fiind devotamentul faţă de o singură persoană şi întemeierea unei familii. "Conform studiilor recente, cei ce coabitează au tendinţa de a nu fi la fel de implicaţi precum cuplurile căsătorite în a continua relaţia indiferent de obstacole"(Pescaru, 2004, p. 88).

Cei care locuiesc împreună fără a fi căsătoriţi nu anticipează viitorul, ei doar "trăiesc clipa". De aceea, atunci când apare un copil , este ceva neaşteptat care nu este în conformitate cu planurile lor - care au la bază plăcerea proprie şi libertatea, autonomia fără asumarea de angajamente pe termen lung - , este mult mai probabil să se recurgă la avort. În schimb, întemeierea unei familii - scopul unei căsătorii - presupune naşterea de copii.

Femeile al căror partener este alături de ele şi îşi doresc copilul, recurg extrem de rar la avort. "În urma unor studii şi cercetări făcute pe femeile care au experimentat complicaţii post-avort, 83% au spus că ar fi dus sarcina la termen dacă ar fi primit suport, sprijin din partea prietenului, familiei sau alte persoane importante din viaţa lor"(Key Facts About Abortion, apud, Alcorn, 2004, p. 75). Lipsa suportului însă, nu scuză uciderea unui copil.

În cazul în care există deja copii într-un cuplu necăsătorit, oficializarea relaţiei este necesară. "Copiii au nevoie şi trebuie să aibă părinţi care să fie dispuşi să trăiască împreună o viaţă" (Pescaru, 2004, p. 86).

9.3.3 Adopţia

O alternativă la avort rareori luată în consideraţie de către femeia în criză de sarcină, adopţia, este o decizie grea, dar plină de dragoste. Ceea ce face dificilă separarea, este legătura afectivă creată între copil şi mamă pe parcursul celor nouă luni de sarcină şi în perioada de alăptare. Totuşi, fie că mama îşi vede copilul şi se ataşează de el, fie că nu, el tot un copil rămâne, care fie va fi născut, fie va fi omorât.

Deşi mama va suferi o perioadă după ce îşi va da copilul spre adopţie, această suferinţă va scădea în intensitate cu trecerea timpului, femeia realizând că a luat o decizie bună să nască şi să-şi dăruiască copilul unei familii care îl doreşte. În schimb, după ce avortează, pot apărea complicaţii fizice, iar pe lângă acestea, femeia va realiza că şi-a ucis copilul, acest lucru aducând vinovăţie, şi o suferinţă psihică care nu poate decât să crească în intensitate pe măsură ce vremea trece, avortul fiind irevocabil. Nimic şi nimeni nu-i va aduce copilul înapoi.

Există câteva similarităţi între avort şi adopţie: tânăra va fi liberă să-şi urmeze planurile şi visurile pe care le avea înainte de a rămâne însărcinată (să-şi continue şcoala, etc), nu va trebui să îngrijească un copil dacă nu se simte pregătită, nu va avea de dus povara financiară a creşterii unui copil; însă diferenţa enorm de mare este aceea că este o chestiune de viaţă şi moarte pentru copil. În cazul în care tânăra a născut copilul şi l-a dat spre adopţie, amintirile sale despre copil vor fi preţioase: a dat viaţă, l-a ţinut în braţe, i-a văzut mânuţele, ochişorii, faptul că acum copilul are o familie care îl iubeşte; dar în cazul în care femeia a făcut avort, amintirile vor fi dureroase: a luat o viaţă, nu mai e nici un copil acum, vină şi ruşine pentru decizia luată.

Adopţia nu este în interesul superior al copilului? Poate. Însă este, oare, avortul? E adevărat că pot apărea probleme şi poate un copil adoptat nu va fi foarte fericit în unele cazuri, dar nu putem evita problemele în totalitate. Josh McDowell, psiholog cunoscut în SUA, autor al unor cărţi, în ultima lui vizită în România, a împărtăşit publicului câteva lucruri despre familia sa. Un lucru, însă, a atras atenţia. Din cei patru copii ai săi, unul dintre ei este adoptat. Într-o zi, fiecare din ei se mândrea că este cel mai iubit copil din familie. Fata adoptată le-a spus fraţilor şi surorilor ei că este sigură că ea este cea mai iubită de părinţi. Ceilalţi au fost uimiţi. Ea le-a argumentat, că mama lor ar fi putut rămâne însărcinată cu ei din întâmplare, dar pe ea au ales s-o aibe.

Odată cu legalizarea avortului şi pe măsură ce metodele contraceptive au devenit universal valabile (Kenny, 1986), numărul de bebeluşi daţi spre adopţie a scăzut, însă, cererile au crescut în ţările dezvoltate. În America, aproape 2 milioane de cupluri aşteaptă anual să adopte un copil, se efectuează 1.400.000 de avorturi şi doar 2% din copii născuţi sunt daţi spre adopţie (Willke, 2007, p. 302). De cele mai multe ori, motivul pentru care o familie doreşte să adopte un copil este sterilitatea unuia dintre soţi. Este o ironie faptul că sterilitatea femeii se datorează adesea complicaţiilor avorturilor precedente, utilizării îndelungate a pilulei contraceptive, sau a dispozitivului intrauterin DIU (sterilet) (Kenny, 1986).

Avortul, păcat de neiertat?

Avortul este o crimă, un păcat. Ştim că Dumnezeu este drept, astfel El nu va lăsa nepedepsit acest păcat. Deşi cei răi prosperă şi o duc bine pe pământ, va veni o zi a Judecăţii în care Dumnezeu va judeca pe fiecare după faptele lui, după cum afirmă Biblia. Nu doar păcatul avortului va fi pedepsit, dar toate celelate încălcări a celor zece porunci: a nu-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, a nu-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, închinarea la idoli, blasfemia, nerespectarea zilei de odihnă, neascultarea de părinţi, crima (chiar şi mânia – Sfânta Evanghelie după Matei 5:21,22, ura - Întâia Epistola Soborniceasă a Sfântului Apostol Ioan capitolul 3, versetul 15), adulterul (chiar pofta sexuală din inimă - Sfânta Evanghelie după Matei5:27,28), hoţia, minciuna, invidia. Unele din aceste păcate nu sunt făcute împotriva omului, însă păcatul în sine însuşi este grav, din cauză că, este comis în primul rând împotriva lui Dumnezeu. Iar pedeapsa pentru orice păcat este moartea (Dumnezeu, Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel capitolul 6, versetul 23) deoarece Dumnezeu este sursa vieţii, şi moartea fizică este o consecinţă a păcatului, dar moartea sufletului e veşnică. Chiar dacă oamenii se compară cu alţii şi se cred mai buni decât ei, Dumnezeu spune să ne comparăm cu El: “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”(Dumnezeu, cartea Leviticul capitolul 11, versetul 44, Sfânta Evanghelie după Matei capitolul 5, versetul 48).

Există însă iertare, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu milos, plin de dragoste pentru om, creaţia mâinilor Lui. Însă cum poate Dumnezeu, care este sfânt, ierta păcătosul şi să rămână drept, şi totuşi să pedepsească păcatul? Dacă un judecător ar ierta un hoţ sau un criminal ar fi nedrept şi corupt pentru că legea cere ca ei să fie pedepsiţi. Dumnezeu a pedepsit pe Fiul Său în locul nostru: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”( Dumnezeu, Sfânta Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 16). El a trăit o viaţă sfântă, a demonstrat că este Dumnezeu prin semnele şi minunile pe care le-a făcut, apoi a murit pentru păcatele oamenilor şi a înviat a 3-a zi. Sângele Lui curat şi sfânt este mai valoros decât al oricărui om (şi al tuturor oamenilor la un loc), şi astfel El a putut plăti pentru orice păcat care s-a comis de la facerea lumii, în timpul în care El a trăit pe pământ, sau care se va comite vreodată. Biblia afirmă că omul trebuie să se pocăiască de păcatele sale şi să nu le mai facă, şi să se încreadă în jertfa Mântuitorului ca singura plată pentru păcat, astfel putând avea iertarea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos care şade la dreapta Tatălui, singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om (Dumnezeu, Epistola Întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel capitolul 2, versetul 5).

Avortul ne priveşte pe toţi ?

Cartea Pildele lui Solomon (Proverbe) şi a Psalmilor ne îndeamnă să apărăm pe cel ce nu se poate apăra, să facem dreptate când cel slab este nedreptăţit: “Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate!” (Dumnezeu, cartea Pildele lui Solomon capitolul 31, versetul 8 şi 9); “Izbăveşte pe cei târâţi la moarte, şi scapă pe cei aproape să fie junghiaţi. Dacă zici: “Ah! N-am ştiut!…Crezi că nu vede Cel ce cântăreşite inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?”(Dumnezeu, cartea Pildele lui Solomon capitolul 24, versetele 11 şi 12). Aceste versete se aplică în situaţia avortului, copilul nenăscut nu poate să vorbească pentru sine, dreptul lui la viaţă este nerespectat şi el este dus la moarte, gata să fie măcelărit de chiureta doctorului.

Popularity: 26%

8. Cauze ale avortului

Scris de silviu sh la December - 22 - 2008

8.1 CAUZA PRINCIPALĂ:

PĂCATUL - Omul se naşte păcătos şi în mod conştient alege să se răzvrătească faţă de porunca lui Dumnezeu şi să facă răul. Dumnezeu este cel ce dă şi cel ce ia viaţa şi El spune să nu ucizi, să nu ai relaţii sexuale înainte, în afara căsătoriei, însă oamenii aleg să-şi fie proprii dumnezei şi să trăiască după mintea lor pervertită.

Sunt foarte multe tinere care au relaţii sexuale înainte de căsătorie din care rezultă copii. Aceşti copii sunt adesea cel mai probabil să fie avortaţi. Tinerii de azi par să fie mult mai conştienţi de sex, mai bombardaţi cu mesaje cu tentă sexuală şi mai sensibili la pericolele relaţiilor sexuale interzise decât generaţiile precedente. De aceea ne vom ocupa puţin de ce anume îi determină pe tineri să îşi înceapă viaţa sexuală înainte de căsătorie. Deşi există o mulţime de factori interdependenţi care cauzează şi influenţează activitatea sexuală printre tineri, câţiva dintre ei sunt mai răspândiţi şi mai semnificativi decât ceilalţi. În rândurile următoare vom analiza câţiva dintre aceştia, care au un impact mare asupra adolescentului/ tânărului.

8.1.2 Relaţiile sexuale premaritale şi cauze

8.1.2.1 Educaţia şi mesajele societăţii

Tinerii ajung să se implice în relaţii sexuale premaritale din mai multe motive, dintre care nu cel mai lipsit de importanţă îl reprezintă influenţa mass-mediei, care promovează sexualitatea prin intermediul tuturor formelor ei: scrisă, auditivă, mai adesea, vizuală, virtuală. Prin intermediul mass-mediei, tinerii sau adolescenţii sunt expuşi imaginilor şi mesajelor indecente şi pornografice care stimulează relaţiile sexuale de toate felurile, inclusiv relaţiile sexuale premaritale în rândul adolescenţilor. Originea cuvântului "pornografie" este greacă :"porne" este cuvântul grecesc pentru "prostituată" iar "grapheim" este cuvântul grecesc pentru "a scrie" (Reuben, 1999, p. 112).

Ce este pornografia? Cum este definită? Iată două dintre definiţiile pe care le-am găsit de folos în înţelegerea termenului: prima este dată de Dicţionarul Eplicativ al Limbii Române varianta online, "pornografia reprezintă: scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă; Atitudine, faptă, vorbă obscenă; Interpretare obscenă şi imorală a problemelor legate de sex; Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului." Pentru a doua definiţie am folosit Dicţionarul de Sociologie, unde termenul este definit astfel: "Literatura, fotografii, picturi, filme, etc având caracter obscen, indecent, imoral şi intenţia de a provoca excitaţia sexuală. Subiectele abordate în materialele pornografice vizează de regulă, organele sexuale, actul sexual, perversiunile sexuale" (Zamfir şi Vlăsceanu, 1993). Aşa cum putem observa, definiţia conţine termenul "indecent"(sublinierea este a mea). De ce fac această observaţie? Pentru că în zilele noastre nu se mai considera pornografie decât ceea ce este nud. Mentalitatea de azi este că, dacă o femeie apare într-o reclamă "îmbrăcată" cu o pereche de tanga, sau cu o rochie transparentă, este îmbrăcată, nu e o imagine porno.

Vasile Niţescu afirmă că "o anumită literatură" şi majoritatea filmelor, prezintă unilateral sau denaturat anumite aspecte ale vieţii, accentuând în special latura erotică a relaţiilor dintre sexe" (Niţescu, 1985, p. 104). În România, filmele, cu foarte puţine excepţii, conţin scene explicite de sex, nuditate, revistele ca "Cool girl" (revistă adresată adolescenţi-lor 13-18 ani), şi multe altele încurajează începerea vieţii sexuale, fără reţineri şi fără să menţioneze nimic despre consecinţe. Adolescenţii sunt îndemnaţi să treacă peste temeri şi să încerce această noutate care le stă înainte.

Videoclipurile muzicale ale diferitelor vedete, iarăşi - cu puţine excepţii -, le arată pe acestea îmbrăcate indecent, în poziţii provocatoare, îmbietoare. Oraşul este plin la orice pas de afişe şi reclame provocatoare (chiar şi de la "Playboy"), iar în supermarketul Carrefour se pot găsi, aproape de aleele de alimente, vibratoare şi alte "jucării" sexuale de genul acesta. Unde să mai punem faptul că, de Sfântul Valentin - Ziua Îndrăgostiţilor, se împart prezervative gratuite pe stradă şi în licee, cu lozinca "dragoste sigură"?

Internetul este o sursă de informaţii folosită foarte des de adolescent şi tânăr. Prin internet, el ţine legătura cu prieteni, colegi, şi află informaţii despre temele de interes. Însă numai dacă îşi deschide pagina să verifice dacă a primit un nou email, pot apărea ferestre cu persoane îmbrăcate indecent, în pozitii indecente, poate chiar cu invitaţii indecente. Unul dintre cele mai citite ziare din România, "Libertatea", conţine poze porno mari şi viu colorate de la prima la ultima pagină, chiar la rubrica "Meteo", acesta alături de altele precum "Click", ziarul "Ziarul" şi multe altele.

Când un popor este aşa de mult expus la imagini indecente şi pornografie, nu devine mai puţin sensibil, ci, mai activ din punct de vedere sexual. Când tinerii trăiesc într-o cultură aşa de senzuală, sunt mai impulsionaţi să îşi înceapă viaţa sexuală. Însă o cultură senzuală nu îi scuză pe oameni pentru faptele lor, aceştia sunt în continuare responsabili pentru consecinţele alegerilor lor. Consecinţa unei relaţii sexuale premaritale este adesea un copil, care de multe ori plăteşte cu viaţa greşeala părinţilor.

"Adresându-se în special tânărului, pornografia îi poate influenţa atitudinile şi comportamentele, mai ales în lipsa unei educaţii sexuale adecvate" (Zamfir şi Vlăsceanu, 1993, p.443) afirmă Dicţionarul de Sociologie, iar aceste "influenţe pot fi de lungă durată, afectând valorile fundamentale, convingerile şi gândirea lui" (Cyril şi Jeusen, 1985, p. 252). Dicţionarul de Sociologie aduce o soluţie la această problemă: "Impactul negativ al pornografiei poate fi contacarat printr-o furnizare corectă a informaţiilor despre sexualitate, ca dimensiune normală a vieţii" (Zamfir şi Vlăsceanu, 1993, p. 443). O altă soluţie este ca statul să reglementeze expunerea materialelor pornografice în mass-media şi să restricţioneze accesul minorilor la materialele pornografice.


8.1.2.3 Iresponsabilitate/ Imaturitate

Relaţiile sexuale premaritale sunt superficiale, deoarece atunci când apare un copil, cei doi nu îşi asumă responsabilitatea creşterii lui în cadrul căsătoriei, de cele mai multe ori ele se destramă înainte sau după avort. În cartea sa, "Adolescenţa: sexualitate între normal şi patologic", Vasile Niţescu afirmă că, deoarece "viaţa sexuală constituie la om, o relaţie complexă între două persoane, implicând o serie de responsabilităţi umane şi sexuale, începerea devreme a activităţii sexuale reprezintă o mare greşeală. Debutul relaţiilor sexuale trebuie să corespundă cu maturizarea fizică şi psihică a individului" (Niţescu, 1985, p. 96).

Despre iresponsabilitate în rândul tinerilor care au relaţii intime înainte de căsătorie vorbeşte şi Marry Kenny: "într-o societate permisivă, tinerii, fetele şi băieţii se simt liberi să aibă relaţii sexuale premaritale, atunci când se lasă duşi de val. Cu o asemenea atitudine predominantă în cadrul acestei generaţii, nu este surprinzător că există o motivaţie scăzută de a fi responsabil cu privire la o sarcină" (Kenny, 1986, p. 51).

Mai ales în adolescenţă, "dorinţa sexuală poate apărea fără ca să fie vorba de dragoste, iar la baza căsniciei este dragostea, aceasta fiind latura psihică a impulsului sexual", notează Vasile Sălăgean în cartea "Adolescentul, familia şi reproducerea" (Sălăgean, 1997, p. 64). Omul se deosebeşte de restul lumii vii, printre altele, şi prin capacitatea sa de a-şi stăpâni instinctele, impulsurile, şi de a acţiona raţional.

8.1.2.4 Nivelul scăzut al dedicării religioase

Thorton şi Camburn (1989) au studiat relaţia care există între dedicarea religioasă, pe de o parte, şi atitudinile şi activitatea sexuală, pe de altă parte. Cercetările lor au sprijinit concluziile cercetătorilor precedente cum că "participarea regulată la serviciile religioase conduce la atitudini mai restrictive în legătură cu relaţiile sexuale premaritale şi la mai puţine experienţe sexuale" (Thorton si Cambur, apud, McDowell şi Hostetler, 2000).

Ei au depistat de asemenea, reversul acestei relaţii dintre angajamentul religios şi comportamentul sexual. Nu numai angajamentul religios afectează comportamentul sexual, ci şi comportamentul sexual afectează la rândul său dedicarea religioasă. "Datele empirice indică faptul că atitudinile permisive faţă de relaţiile sexuale premaritale reduc frecvenţa participării la serviciile religioase" (Thorton şi Cambur, apud, McDowell şi Hostetler, 2000).

8.1.2.5 Structura familiei

Efectele divorţului şi ale altor rupturi familiale au constituit obiectul multor studii psihologice. Unul dintre aceste efecte este activitatea sexuală. Flewelling şi Bauman (1990) au ajuns la concluzia că există "un model bine stabilit de relaţie între structura familiei şi implicarea tinerilor adolescenţi în activitatea sexuală".(Flewelling şi Bauman, apud, McDowell şi Hostetler, 2000). Familiile dezmembrate (prin separare, divorţ, etc) şi structura familială (familii monoparentale, familiile cu un părinte vitreg, familiile formate prin recăsătorie, etc) joacă un rol însemnat în vulnerabilitatea unui tânăr la activitatea sexuală. Copiii care provin din familii intacte sunt în general mai pregătiţi să reziste mulţimii de influenţe şi atracţii sexuale.

Băieţii care cresc fără un tată în preajmă, "se inspiră din clişeele culturale de comportament masculin, de la televizor şi din cuceririle de scurtă durată prezentate în filme", spune cercetătorul Robert Bilingham de la Indiana University. Bilingham sugerează de asemenea că "aceste tipare de activitate sexuală pot fi modelate de mamele singure care au relaţii efemere" (Bilingham, apud, McDowell şi Hostetler, 1999, p. 216).

Trebuie menţionat din nou faptul că, deşi aceşti factori pot influenţa comportamentul cuiva, individul are capacitatea de a alege, nu este un produs al circumstanţelor şau al mediului în care trăieşte.

8.1.2.6 Educaţia sexuală precară din familie

Sociologul Brent Miller afirmă că "pe măsură ce părinţii discută cu adolescenţii lor tot mai deschis despre valorile şi părerile lor legate de sex, se remarcă o diminuare a manifestării din partea copiilor a atitudinilor sexuale negative sau a comportamentului sexual promiscuu" (Fox, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 59).

Este foarte probabil ca părinţii adolescenţilor să nu fi primit la rândul lor informaţii legate de sexualitate de la părinţii lor, prin urmare nu cunosc un model de apropiere de copilul lor în această privinţă. De multe ori, se consideră ei înşişi neinformaţi în acest domeniu şi nu ştiu sigur ce valori sexuale să transmită copiilor lor. "Un sondaj făcut pe 1400 de părinţi cu copii de la 3 la 11 ani, a arătat că mai puţin de 15% dintre mame şi circa 8% dintre taţi au stat vreodată de vorbă cu copiii lor despre relaţiile sexuale premaritale sau despre contactul sexual" (Roberts, Kline şi Gagon, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 59). Un alt cercetător a obţinut următoarele date: "Potrivit unui studiu... 80% dintre mamele chestionate, care aveau fete între 11 şi 14 ani, vorbiseră despre menstruaţie, cu toate acestea, numai 4% le explicaseră în detaliu legătura dintre menstruaţie şi sarcină" (Lewis, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 59).

În ciuda faptului că părinţii sunt foarte ocupaţi, locul de muncă solicitându-i peste măsura de mult, ei trebuie să îşi facă timp pentru relaţia lor cu copiii şi educarea acestora, îndrumarea în luarea deciziilor bune. Copiii care nu găsesc răspunsuri acasă, ajung adesea să le descopere prin experienţe dureroase.

Trebuie menţionat din nou faptul că, deşi aceşti factori pot influenţa comportamentul cuiva, individul are capacitatea de a alege, nu este un produs al circumstanţelor sau al mediului în care trăieşte.

8.1.2.7 Nevoi relaţionale

Mulţi tineri nu sunt siguri că părinţii îi iubesc. Câteva mii de elevi de liceu au fost întrebaţi: "Dacă ar fi să alegi o singură întrebare la care părinţii tăi să răspundă cu sinceritate, care ar fi aceasta?". Jumătate au ales întrebarea: "Mă iubeşti cu adevărat?"(McDowell şi Bob Hostetler, 2000, p. 59).

Cred că o mare parte dintre adolescenţi se îndreaptă spre sex din nevoia de intimitate care a rămas neîmplinită de familiile lor. Autorii David E. Rogers şi Eli Ginzberg afirmă în cartea lor "Adolescents at risk" că "adolescenţii care au o relaţie apropiată cu părinţii lor tind să întârzie începerea vieţii lor sexuale" (Rogers şi Ginzberg, 1992, p. 44).

Relaţia strânsă a adolescentului cu părinţii săi, care are la bază dragoste, încredere, comunicare si respect, face ca acesta să discute cu ei curiozităţile pe care le are cu privire la viaţa sexuală şi să înţeleagă responsabilitatea pe care trebuie să şi-o asume legată de riscurile unei relaţii sexuale în afara căsătoriei.


Însă, nu numai că relaţia dintre adolescent-părinte trebuie să întârzie începerea vieţii sexuale, trebuie să o întârzie până la începerea căsătoriei - cadrul potrivit şi sigur pentru sex - altfel nu este de nici un folos. Pe lângă faptul că nu există nici o metodă de contracepţie sigură care să prevină 100% sarcina sau care să protejeze 100% împotriva bolilor cu transmitere sexuală, metodele de contracepţie nu protejează inima.

Trebuie menţionat din nou faptul că, deşi aceşti factori pot influenţa comportamentul cuiva, individul are capacitatea de a alege, nu este un produs al circumstanţelor sau al mediului în care trăieşte.

8.1.2.8 Prieteniile premature cu sexul opus

O prietenie cu o persoană sex opus, va deveni din ce în ce mai intimă, direct proporţional cu durata acesteia. De la mersul de mână, îmbrăţişări, săruturi adânci şi mângâieri ale sânilor şi/sau ale zonelor genitale, nu este decât un pas spre contactul sexual propriu-zis. În această ordine de idei, autorii cărţii "Adolecentul, familia şi reproducerea" notează: "Prin contact fizic, cei doi tineri sporesc excitaţia sexuală până la punctul culminant care se termină prin coit" (Sălăgean şi Titeni, 1997, p. 64).

Potrivit cercetărilor efectuate de Brent C. Miller de la Utah State University şi de Terrence D. Olsen de la Brigham Young University, prieteniile premature cu sexul opus pot duce la relaţii sexuale premature. După examinarea unui număr de 2400 de adolescenţi, concluziile lor au fost: "Cu cât o fată este mai tânără când are un prieten, cu atât este mai mare posibilitatea ca ea să aibă relaţii sexuale înainte de a termina liceul" (Echenique, apud, McDowell şi Hostetler, 2000).

8.1.2.9 Presiunea anturajului

Marry Kenny afirmă: "facem parte din grupuri sociale, iar atitudinile societăţii influenţează în mod natural comportamentul" (Kenny, 1986, p. 62). Adolescenţii care nu sunt activi din punct de vedere sexual au de înfruntat adesea presiunea copleşitoare din partea prietenilor şi a mass-mediei. Fetele care îşi recunosc virginitatea sunt făcute adesea să se simtă imature sau ciudate. Iată ce spune un articol apărut într-o revistă: "Altădată castitatea era ceva care trebuia păstrat - sau pentru care se minţea, dacă era cumva pierdută. Astăzi, o adolescentă neobişinuit de virtuoasă minte pentru a-şi păstra micul ei secret murdar că este încă virgină. Pentru fete există o presiune de a "termina odată cu virginitatea" (Gelman, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 60).

"Grupul de prieteni influenţează începerea comportamentului sexual. Adolescenţii ai căror cei mai buni prieteni sunt activi din punct de vedere sexual sunt influenţaţi ca şi ei să devină activi.(Rogers şi Ginzberg, 1992, p. 44).

Trebuie menţionat din nou faptul că, deşi aceşti factori pot influenţa comportamentul cuiva, individul are capacitatea de a alege, nu este un produs al circumstanţelor şau al mediului în care trăieşte.

Există o nevoie foarte mare ca părinţii să fie implicaţi în viaţa adolescenţilor lor, astfel încât să le cunoască grupul de prieteni, locurile pe care aceştia le frecventează, şi aceasta se poate face într-un mod natural, fără să-l facă pe adolescent să se simtă "sufocat", dacă se face în cadrul unei relaţii bazate pe încredere şi dragoste.

3.1.2.10 Consumul de alcool şi/sau droguri

Un alt factor care influenţează începerea vieţii sexuale la adolescenţi este primul contact (însă nu numai primul) cu alcoolul şi cu drogurile. Într-un mediu în care băuturile alcoolice sau drogurile sunt uşor accesibile, la o petrecere sau la o discotecă, tânărul este vulnerabil în a se alătura şi a imita comportamentul celorlalţi prieteni care se droghează sau consumă alcool. Urmările acestui fapt, pot fi relaţiile sexuale cu noua prietenă sau noul prieten pe care îl cunosc de o săptămână sau chiar cu persoane necunoscute. Sub influenţa alcoolului şi/sau a drogurilor, cu toate şoaptele prietenului ei şi cu nebunia hormonilor din corpul ei, fata depăşeşte o limită pe care nu ar fi vrut să o treacă.

"Alcoolul este drogul cu cea mai largă acceptare socială, acesta fiind într-o legătură strânsă cu primul contact sexual al adolescenţilor. Probabil că cea mai izbitoare este asocie-rea care se face între băutură şi pierderea virginităţii" (Coles şi Stokes, apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 61).

În concluzie, consumul de alcool şi/sau droguri grăbeşte implicarea sexuală a adolescenţilor.

8.1.3 Consecinţele relaţiilor sexuale premaritale

Activitatea sexuală a omului este un "fenomen complex, cu multiple aspecte biologice, psihice, morale, etice şi altele" (Sălăgean şi Titeni, 1997, p. 69). Spre deosebire de animal, omul nu participă la actul sexual doar cu trupul, ci cu întreaga sa personalitate. Relaţiile sexuale înainte de căsătorie au multe efecte negative asupra individului - şi nu numai - , dintre care unele sunt deosebit de periculoase. Printre consecinţele fizice se numără:

1. pierderea virginităţii;

2. un copil nedorit;

3. uciderea copilului nedorit;

4. un copil nelegitim;

5. o căsătorie forţată;

6. contactarea unei boli cu transmitere sexuală.

Câteva dintre probleme psihologice şi relaţionale care pot apărea sunt: vinovăţie, relaţii distruse, dezgust faţă de sine, dependenţă sexuală. Cel mai periculos efect al relaţiilor sexuale premaritale este când o terţă persoană - un copil nevinovat - suferă urmările faptelor unor persoane iresponsabile, crima sau avortul: uciderea unui copil nenăscut.

Avortul, păcat de neiertat?

Avortul este o crimă, un păcat. Ştim că Dumnezeu este drept, astfel El nu va lăsa nepedepsit acest păcat. Deşi cei răi prosperă şi o duc bine pe pământ, va veni o zi a Judecăţii în care Dumnezeu va judeca pe fiecare după faptele lui, după cum afirmă Biblia. Nu doar păcatul avortului va fi pedepsit, dar toate celelate încălcări a celor zece porunci: a nu-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, a nu-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, închinarea la idoli, blasfemia, nerespectarea zilei de odihnă, neascultarea de părinţi, crima (chiar şi mânia – Sfânta Evanghelie după Matei 5:21,22, ura - Întâia Epistola Soborniceasă a Sfântului Apostol Ioan capitolul 3, versetul 15), adulterul (chiar pofta sexuală din inimă - Sfânta Evanghelie după Matei5:27,28), hoţia, minciuna, invidia. Unele din aceste păcate nu sunt făcute împotriva omului, însă păcatul în sine însuşi este grav, din cauză că, este comis în primul rând împotriva lui Dumnezeu. Iar pedeapsa pentru orice păcat este moartea (Dumnezeu, Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel capitolul 6, versetul 23) deoarece Dumnezeu este sursa vieţii, şi moartea fizică este o consecinţă a păcatului, dar moartea sufletului e veşnică. Chiar dacă oamenii se compară cu alţii şi se cred mai buni decât ei, Dumnezeu spune să ne comparăm cu El: “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”(Dumnezeu, cartea Leviticul capitolul 11, versetul 44, Sfânta Evanghelie după Matei capitolul 5, versetul 48).

Există însă iertare, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu milos, plin de dragoste pentru om, creaţia mâinilor Lui. Însă cum poate Dumnezeu, care este sfânt, ierta păcătosul şi să rămână drept, şi totuşi să pedepsească păcatul? Dacă un judecător ar ierta un hoţ sau un criminal ar fi nedrept şi corupt pentru că legea cere ca ei să fie pedepsiţi. Dumnezeu a pedepsit pe Fiul Său în locul nostru: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”( Dumnezeu, Sfânta Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 16). El a trăit o viaţă sfântă, a demonstrat că este Dumnezeu prin semnele şi minunile pe care le-a făcut, apoi a murit pentru păcatele oamenilor şi a înviat a 3-a zi. Sângele Lui curat şi sfânt este mai valoros decât al oricărui om (şi al tuturor oamenilor la un loc), şi astfel El a putut plăti pentru orice păcat care s-a comis de la facerea lumii, în timpul în care El a trăit pe pământ, sau care se va comite vreodată. Biblia afirmă că omul trebuie să se pocăiască de păcatele sale şi să nu le mai facă, şi să se încreadă în jertfa Mântuitorului ca singura plată pentru păcat, astfel putând avea iertarea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos care şade la dreapta Tatălui, singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om (Dumnezeu, Epistola Întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel capitolul 2, versetul 5).

Avortul ne priveşte pe toţi ?

Cartea Pildele lui Solomon (Proverbe) şi a Psalmilor ne îndeamnă să apărăm pe cel ce nu se poate apăra, să facem dreptate când cel slab este nedreptăţit: “Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate!” (Dumnezeu, cartea Pildele lui Solomon capitolul 31, versetul 8 şi 9); “Izbăveşte pe cei târâţi la moarte, şi scapă pe cei aproape să fie junghiaţi. Dacă zici: “Ah! N-am ştiut!…Crezi că nu vede Cel ce cântăreşite inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?”(Dumnezeu, cartea Pildele lui Solomon capitolul 24, versetele 11 şi 12). Aceste versete se aplică în situaţia avortului, copilul nenăscut nu poate să vorbească pentru sine, dreptul lui la viaţă este nerespectat şi el este dus la moarte, gata să fie măcelărit de chiureta doctorului.

Popularity: 34%

7. Consecintele avortului

Scris de silviu sh la December - 22 - 2008

7.1 Consecinţele fizice ale avortului

Sarcina produce modificări profunde în întregul organism, la dezvoltarea copilului contribuind "atât uterul, ca organ în care se dezvoltă acesta, cât şi celelalte aparate şi sisteme, ca sistemul nervos, glandele endocrine, aparatul circulator, respirator, digestiv" (Roman şi Chiţu, 1968, p. 6).

În urma unui avort, când are loc întreruperea bruscă a sarcinii, au loc numeroase schimbări în corpul femeii care s-a pregătit pentru naşterea copilului. Acestea sunt legate şi de natura operaţiei de avort. Iată ce scrie Dr. George Stan în cartea sa: "Teologie şi bioetică": "Avortul este o intervenţie chirurgicală, o operaţie, dar nu este una obişnuită, pe "câmp deschis" ci este o operaţie oarbă, bazată pe o tehnică specială. Medicul nu vede şi nu poate urmări cu ochii ceea ce efectuează cu mâna în interiorul uterului, acest lucru putând rezulta fie în pericolul de perforare uterină care duce la hemoragie masivă, la şoc hemoragic şi în unele cazuri la moartea mamei; fie în rămânerea de resturi placentare sau fetale care pot cauza infecţii, cicatrici şi chiar sterilitate" (Stan, 2001, p. 13).

"Există puţine intervenţii chirurgicale cărora li se acordă atât de puţină atenţie şi cărora li se subestimează riscurile potenţiale, aşa cum poate fi constatat în cazul avorturilor" (Enache, Cristina, (2006), Urmările avortului, text online, http://www.darulvietii.cnet.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=16&Itemid=17). Dacă femeia alege să aibă un avort, trebuie ca ea să fie informată cu privire la procedura de avort, la ceea ce se va întâmpla cu copilul şi corpul ei. "Să vorbim despre "produsele concepţiei" şi despre "extracţia menstruală" ar însemna să evităm realitatea" (Reuben, 1999, p. 295).

Prima consecinţă în urma avortului este că e curmată o viaţă umană fie mai la începuturile sale sau mai dezvoltată, un copil este ucis.

Când am vorbit despre metodele de avort am arătat care sunt câteva dintre efectele fizice secundare ale avortului provocat. În rândurile următoare vom face o scurtă trecere în revistă a acestora, începând cu consecinţele fizice imediate ale unui avort provocat şi terminând cu cele tardive.

"În urma avortului provocat, pot apărea dureri şi contracţii abdominale, greţuri, vomă şi diaree.

Sângerarea abundentă - o oarecare sângerare este normală în urma avortului. Există însă riscul hemoragiei, mai ales dacă artera uterină a fost lezată. În acest caz poate fi necesară o transfuzie de sânge. În urma unei astfel de hemoragii, femeia poate avea o anemie gravă.

Infecţia - în urma unui avort incomplet, în uter pot pătrunde bacterii, ducând la infectare. O infecţie serioasă poate duce la febră persistentă câteva zile şi la spitalizare prelungită.


Avortul incomplet - unele părţi fetale pot rămâne în uter în urma avortului ducând la hemoragii şi infecţii. RU 486 are o rată de eşec de 1 la 20 de cazuri.

Reacţie alergică la medicamente - reacţia alergică faţă de anestezia folosită în timpul actului chirurgical avortiv poate duce la convulsii, atac de cord şi, în cazuri extreme, la moarte.

Ruperea colului - colul uterin poate fi tăiat sau rupt de instrumentele folosite pentru avort.

Rănirea mucoasei uterine - tubulatura de aspiraţie, chiuretele şi alte instrumente folosite în avort pot provoca răni cicatriciale permanente ale mucoasei uterine.

Perforarea uterului - uterul poate fi perforat sau rupt de instrumentele utlizate în timpul avortului. Riscul acestei complicaţii creşte odată cu vârsta sarcinii. Dacă lucrul acesta are loc, pacienta pierde mult sânge, şi poate fi necesară o intervenţie chirurgicală majoră, inclusiv histerectomia (îndepărtarea totală a uterului), deci sterilitatea.

Vătămarea organelor interne - atunci când uterul este perforat sau rupt, există şi riscul să se producă vătămarea organelor alăturate, cum ar fi intestinul sau vezica urinară. Perforarea intestinului gros constituie o problemă foarte gravă. Apare peritonita şi poate fi fatală" (Reuben, 1999, p. 296).

Moartea - În cazuri extreme, complicaţiile fizice provenite în urma avortului, printre care sângerarea excesivă, infecţia, vătămarea unui organ ca urmare a perforării uterului şi reacţiile adverse la anestezie, pot duce la moarte (Pliantul "Înainte de a decide, Informaţii educative despre avort", 2003 Care Net, distribuit de Fundaţia Estera, Timişoara, p. 9-10).

În România, aproape 50% dintre complicaţiile imediate au necesitat una sau mai multe zile de spitalizare, iar în ceea ce priveşte complicaţiile tardive, 16% dintre avorturile cu astfel de complicaţii au rămas cu dureri pelviene cronice, în timp ce unul din şase cazuri cu complicaţii tardive a fost urmat de sterilitate secundară. Riscul instalării sterilităţii este mai crescut în special în cazul uciderii primului copil (www.darulvietii.cnet.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=16&Itemid=17).

Din consecinţele tardive ale avortului provocat, pot fi enumerate: cancerul de diferite tipuri, sterilitatea, avorturile spontane, complicaţii asupra sarcinilor viitoare. "Avortul determină creşterea riscului cancerului de sân cu 30% (acesta provoacă o schimbare hormonală bruscă ce afectează celulele sânului şi care până la urmă poate provoca apariţia cancerului). Riscurile cele mai mari se întâlnesc la femeile care au avut un avort înainte de 18 ani şi la cele care avortează primul copil. De asemenea, creşte riscul apariţiei cancerului de col uterin, cancerului ovarian si cancerului la nivelul ficatului. Cancerul de sân şi cel de col uterin constituie peste 50% din totalitatea cazurilor noi de cancer la femei în România."

Rănile cicatriciale sau alte leziuni din timpul unui avort provocat pot periclita viitoarele sarcini dorite. Iată câteva dintre complicaţiile care pot apărea într-o sarcină viitoare: hemoragii în prima parte a sarcinii, rupturi premature ale membranelor, poziţia anormală a copilului, "complicaţii ale travaliului" (McDowell şi Hostetler, 1996), greutăţi mici la naştere, naşteri premature, avorturi spontane, insuficienţă cervicală, sarcini extrauterine. Complicaţiile se amplifică la femeile care au avut două sau mai multe avorturi iar riscul pierderii unei sarcini este mai mare în cazul femeilor care avortează prima lor copil (Pliantul "Înainte de a decide, Informaţii educative despre avort", 2003 Care Net, distribuit de Fundaţia Estera, Timişoara, p. 11).


Iată şi câteva din efectele secundarea ale folosirii lui RU 486: "Methotrexate, unul din medicamentele pe care le conţine RU 486, poate cauza distrugerea ficatului, rinichilor, afectarea muşchiului inimii, a plămânilor, patologie gastrointestinală, afectarea măduvei osoase. De asemenea au fost relatate pierderea funcţiei verbale, atacuri de inimă şi convulsii" (www.abortiontv.com/Methods/themanyways.htm#Abortions%20from%20below).

Raymond, Klein & Dumble, susţinători ai avortului şi autorii cărţii "RU486 Misconceptions, Myths and Morals" accentuează că nu este sigură folosirea lui RU 486 listând următoarele contraindicaţii: "sub 18 ani sau peste 35 - neregularităţi ale menstruaţiei, sângerări menstruale anormale, endometrioză sau incompetenţă cervicală, avort spontan, complicaţii ale sarcinilor viitoare, inflamaţii pelvine" (www.abortionno.org/Resources/fastfacts.html#anchor).

7.2 Consecinţe de natură psihologică, emoţională

Institutul de Medicină al Academiei Naţionale de Ştiinţe, afirmă că: "stresul şi durerea emoţională ... însoţesc întreaga procedură de avortare". ("Legalized abortion and the public health", apud, McDowell şi Hostetler, 2000, p. 84). Dintr-un studiu făcut în Germania reiese că 80% dintre femei suferă după avort de complicaţii psihice tardive (Stossel, 1996), iar o sursă de pe internet ne informează că "93% din femei regretă că au făcut un avort" şi că "femeile care au avortat sunt predispuse la suicid de 9 ori mai mult ca înainte de a avorta"1

Ştiinţa defineşte sindromul post-avort (SPA) ca fiind un complex de simptome psihice declanşate în urma avortului. Persoanele afectate de SPA sunt în primul rând femeile care au făcut avort, iar apoi partenerii lor, cei care le-au sfătuit spre avort, şi personalul medical implicat - medici, asistente, infirmiere. Cauza apariţiei simptomelor SPA este încercarea de a uita cele întâmplate, de a le şterge din minte, fără a le confrunta. SPA sau trauma post-avort variază de la persoană la persoană în ceea ce priveşte sentimentele, simptomele, intensitatea şi timpul în care apare (imediat după avort, dar chiar şi la 5-10 ani de la acesta). SPA se manifestă prin simptome de natură psihologică şi emoţională ca: sentimente de vinovăţie şi pierdere irecuperabilă, nelinişte, tristeţe, depresie şi gânduri de sinucidere, pesimism, teamă nejustificată, atacuri de panică, momente bruşte şi necontrolabile de plâns, izbucniri de mânie sau furie, retrăirea avortului (frânturi de imagini din timpul avortului), sindromul aniversării (înmulţirea simptomele SPA în perioada din preajma "aniversării" avortului şi/sau a datei în care ar fi trebuit să se nască copilul ucis), preocuparea pentru a rămâne din nou însărcinată, îngrijorare în privinţa fecundităţii şi procreaţiei, deteriorarea concepţiei de sine, coşmaruri cu privire la avort sau copil, tulburări ale somnului (insomnii, somn agitat) şi/ sau apetitului, motivaţie redusă, consumul de alcool şi droguri, comportamente autopunitive şi autodegradante (intrarea în relaţii abuzive, trăirea în promiscuitate, etc). (Reisser, 1998)


"Experienţa practicii psihoterapeute arată că asemenea conflicte psihice apărute după avort sunt mai degrabă o regulă decât o excepţie" (Stossel, 1998, p. 59). Cum se pot explica aceste tulburări psihice profunde? Ele apar independent de convingerile religioase ale femeilor. Medicina a demonstrat că viaţa umană începe în momentul contopirii ovulului cu spermatozoidul. Omul este om din acel moment, nu devine om cândva mai târziu. Adevărul este că avortul este o crimă, iar acest lucru este pecetluit în adâncul inimilor noastre, în subconştientul nostru. Dacă acţionăm împotriva naturii noastre umane este natural să apară conflicte psihice cu o amploare atât de mare.

O femeie care se confruntă cu o criză cauzată de o sarcină neplanificată, trăieşte o teamă intensă, nelinişte, şi caută o soluţie rapidă pentru dilema ei. Din moment ce este aprobat de lege şi societate, avortul are şansa de a fi alegerea cea mai probabilă pe care o va face femeia, chiar dacă această decizie încalcă propriul ei cod moral şi unul dintre cele mai puternice instincte ale naturii umane, acela de a-şi proteja copilul.

7.3 Consecinţe de natură socială

7.3.1 Consecinţele de natură socială asupra femeii care a avortat

Dintre urmările sociale ale avortului provocat la femeia care a avortat putem enumera: izolarea socială şi retragere din relaţiile cu cei din jur, în special cu cei implicaţi în decizia de avort (cum ar fi tatăl copilului), aplatizarea afectivă sau inhibarea vieţii emoţionale (indiferenţă, labilitate emoţională), dificultatea de a oferi dragoste sau sentimente tandre, destrămarea relaţiilor interpersonale. Acestea pot genera consecinţe cum ar fi disfuncţiile sexuale (pierderea sentimentului de plăcere din timpul actului sexual, aversiune în legătură cu sexul sau dezvoltarea unui stil de viaţă ce duce la promiscuitate), pierderea respectului faţă de sine, probleme ale cuplului, divorţ, avorturi repetate, etc.

Ceea ce a rezultat din cercetările pe tema avortului ale autoarei cărţii "The ambivalence of abortion" este că, deşi aceste date nu apar în statistici, aproape fiecare cuplu necăsătorit se desparte fie înainte sau după avort. (Francke, 1978)

7.3.2 Consecinţele de natură socială ale avortului asupra societăţii

În plus, avortul modifică atitudinea societăţii faţă de persoanele cu handicap, faţă de bolnavii în fază terminală şi faţă de bătrâni. Sondajele au arătat predispoziţia unor cupluri de a avorta copii cu probabililtate ridicată de a dobândi boala Alzheimer la o vârstă înaintată, sau cu risc de obezitate. Ştim că există un risc ridicat să se producă un avort în cazul unui copil cu un posibil retard sau o boală rară precum Sindromul Dawn, sau un posibil handicap (urechi mai mari, etc). Avortul la cerere a contribuit la conturarea unei societăţi în care o generaţie de tineri este educată să îşi avorteze copiii nedoriţi, cu handicap, neconvenabili, şi neproductivi.

Dintre efectele avortului asupra structurilor sociale se pot număra: dezvoltarea unei atitudini pasive faţă de tragediile umane; dispariţia unui principiu moştenit de la străbuni, acela de a ocroti copilul şi pe cei slabi; împietrire emoţională în faţa crimei şi a violenţei; promovarea eutanasiei şi a eugeniei; tendinţa de a planifica tot mai strict numărul naşterilor.

Asupra sferei medicale, legalizarea avortului produce scăderea încrederii în relaţia medic-pacient; compromiterea imaginii publice a profesiunii medicale; conformarea medicinii la o moralitate decăzută; denaturarea adevărului şi îngrădirea publicaţiilor care critică avortul; persecutarea medicilor care apără viaţa; creşterea costurilor pentru sănătate prin creşterea numărului de consultaţii, a bolilor psihice.

În ceea ce priveşte sfera juridică şi economică, legalizarea avortului are următoarele consecinţe: legea nu mai serveşte ca linie directoare morală; pierderea încrederii în Guvern şi în sistemele de valori morale; condamnarea nedreaptă a celor care luptă pentru viaţă; diminuarea eforturilor de a-i ocroti pe cei slabi; creşterea neliniştii şi a neîncrederii sociale; obţinerea de profit financiar în urma uciderii copiilor nenăscuţi şi altele.

Şi asupra demografiei, efectele avortului îşi lasă amprenta: îmbătrânirea populaţiei; creşte împovărarea financiară pentru un număr tot mai mic de familii tinere; genocid (uciderea unui popor) ca urmare a feticidului1 (Stossel, 1998, p. 124); "O scădere puternică a fertilităţii şi îmbătrânirea populaţiei poate afecta dinamismul societăţii în toate aspectele ei. Inovarea socială, fie ştiinţifică, fie tehnologică, organizaţională, culturală, va avea de suferit întrucât generaţiile tinere vor fi tot mai puţin numeroase" (Mihăilescu, 1999, p. 70).

Avortul, păcat de neiertat?

Avortul este o crimă, un păcat. Ştim că Dumnezeu este drept, astfel El nu va lăsa nepedepsit acest păcat. Deşi cei răi prosperă şi o duc bine pe pământ, va veni o zi a Judecăţii în care Dumnezeu va judeca pe fiecare după faptele lui, după cum afirmă Biblia. Nu doar păcatul avortului va fi pedepsit, dar toate celelate încălcări a celor zece porunci: a nu-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, a nu-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, închinarea la idoli, blasfemia, nerespectarea zilei de odihnă, neascultarea de părinţi, crima (chiar şi mânia – Sfânta Evanghelie după Matei 5:21,22, ura - Întâia Epistola Soborniceasă a Sfântului Apostol Ioan capitolul 3, versetul 15), adulterul (chiar pofta sexuală din inimă - Sfânta Evanghelie după Matei5:27,28), hoţia, minciuna, invidia. Unele din aceste păcate nu sunt făcute împotriva omului, însă păcatul în sine însuşi este grav, din cauză că, este comis în primul rând împotriva lui Dumnezeu. Iar pedeapsa pentru orice păcat este moartea (Dumnezeu, Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel capitolul 6, versetul 23) deoarece Dumnezeu este sursa vieţii, şi moartea fizică este o consecinţă a păcatului, dar moartea sufletului e veşnică. Chiar dacă oamenii se compară cu alţii şi se cred mai buni decât ei, Dumnezeu spune să ne comparăm cu El: “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”(Dumnezeu, cartea Leviticul capitolul 11, versetul 44, Sfânta Evanghelie după Matei capitolul 5, versetul 48).

Există însă iertare, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu milos, plin de dragoste pentru om, creaţia mâinilor Lui. Însă cum poate Dumnezeu, care este sfânt, ierta păcătosul şi să rămână drept, şi totuşi să pedepsească păcatul? Dacă un judecător ar ierta un hoţ sau un criminal ar fi nedrept şi corupt pentru că legea cere ca ei să fie pedepsiţi. Dumnezeu a pedepsit pe Fiul Său în locul nostru: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”( Dumnezeu, Sfânta Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 16). El a trăit o viaţă sfântă, a demonstrat că este Dumnezeu prin semnele şi minunile pe care le-a făcut, apoi a murit pentru păcatele oamenilor şi a înviat a 3-a zi. Sângele Lui curat şi sfânt este mai valoros decât al oricărui om (şi al tuturor oamenilor la un loc), şi astfel El a putut plăti pentru orice păcat care s-a comis de la facerea lumii, în timpul în care El a trăit pe pământ, sau care se va comite vreodată. Biblia afirmă că omul trebuie să se pocăiască de păcatele sale şi să nu le mai facă, şi să se încreadă în jertfa Mântuitorului ca singura plată pentru păcat, astfel putând avea iertarea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos care şade la dreapta Tatălui, singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om (Dumnezeu, Epistola Întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel capitolul 2, versetul 5).

Avortul ne priveşte pe toţi ?

Cartea Pildele lui Solomon (Proverbe) şi a Psalmilor ne îndeamnă să apărăm pe cel ce nu se poate apăra, să facem dreptate când cel slab este nedreptăţit: “Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate!” (Dumnezeu, cartea Pildele lui Solomon capitolul 31, versetul 8 şi 9); “Izbăveşte pe cei târâţi la moarte, şi scapă pe cei aproape să fie junghiaţi. Dacă zici: “Ah! N-am ştiut!…Crezi că nu vede Cel ce cântăreşite inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?”(Dumnezeu, cartea Pildele lui Solomon capitolul 24, versetele 11 şi 12). Aceste versete se aplică în situaţia avortului, copilul nenăscut nu poate să vorbească pentru sine, dreptul lui la viaţă este nerespectat şi el este dus la moarte, gata să fie măcelărit de chiureta doctorului.


1 Sursa: http://avort.wordpress.com/category/filme/, (19.06.2008)

1 Feticid = omorârea unui făt în pântecele mamei, Sursa: http://www.dex-online.ro/feticid/cauta/ (19.06.2008)

Popularity: 100%

Answer for cancer

Scris de silviu sh
Sep-1-2009

Raspuns pentru cancer

Scris de silviu sh
Aug-24-2009

O intrebare de un milion de euro

Scris de silviu sh
Feb-17-2009

Un mic test

Scris de silviu sh
Dec-22-2008
  • MP3 player

    Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!